Scrisoare deschisă către Curtea Constituțională

Dragă Curte Constituțională,

    Mă număr printre cetățenii acestei țări care urmăresc cu îngrijorare evoluția situației politice din România și care asistă neputincioși la disoluția statului de drept în Romania provocată de politicienii corupți și penali care au invadat structurile statului susținuți de grupuri de interese ce și-au împărțit țara ca pe propria moșie.

    Cum a fost posibil așa ceva când avem o Constituție care stipulează că România e un stat de drept, când avem o Curte Constituțională care veghează ca toate legile să se încadreze în limitele Constituției în calitate de 'garant al supremației Constituției', când avem un Parlament ales de cetățenii acestei țări prin alegeri libere și democratice și pe care îi reprezintă, fiind 'organul reprezentativ suprem al poporului român' asa cum prevede Constituția, când avem o Justiție independentă, nesubordonată politicului, că așa o cere Constituția ('judecătorii sunt independenți și se supun numai legii'), când avem un Președinte ales prin vot direct conform Constituției și care 'veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice' ?

    Cum a fost posibil așa ceva, dragă Curte Constituțională? Vă întreb pentru că toate drumurile duc la Constituție și cine poate să ne lămurească mai bine ca Dvs. dacă situația din România se datorează sau nu unor acțiuni neconstituționale ale factorilor implicați sau a unei Constituții care conține unele prevederi ambigue care pot duce la interpretări.

    De exemplu:
- Art.39 din Constituție prevede că 'mitingurile, demonstrațiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere și se pot organiza și desfășura numai în mod pașnic...'. Acest articol face parte din Cap.II-Drepturile si libertățile fundamentale, deci ceea ce prevede el este unul din drepturile și libertățile fundamentale garantate de Constituție. Fiind un drept fundamental, nu poate fi negociat. Și totuși, statul român, prin instituțiile sale și prin legi specifice, negociază acest drept: 'Adunările publice - mitinguri, demonstrații, manifestații, procesiuni și altele asemenea... se pot organiza numai după declararea prealabilă prevazută de prezenta lege' (Legea 60/1991-art.1). Ce se întâmplă dacă nu este declarată la organele competente o demonstrație pașnică garantată de Constituție? Va fi aplicată legea mai presus de Constituție ?
    În acest caz, Parlamentul care a emis această lege ce îngrădește drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor, garantate de Constituție, mai poate fi considerat organul reprezentativ suprem al poporului român ?
    Alt exemplu:
- Art.72-al.(1) din Constituție definește imunitatea parlamentara într-o formă asemănătoare cu prevederile din alte constituții europene (Italia, Franța, Germania, Spania), fiind o definiție clară și fără echivoc: 'Deputații și senatorii nu pot fi trași la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului'. Prin această prevedere din Constituție se garantează calitatea de parlamentar ca reprezentant al poporului și nu faptele extraparlamentare ale acestuia. În schimb, al.(2) și (3) ale acestui articol, deși fac parte din articolul prin care se definește imunitatea parlamentară, soluționează în fapt chestiunea garanțiilor procesuale ale libertății individuale a parlamentarului ceea ce poate crea confuzie (sursa: aici). Primii care au profitat de această confuzie au fost chiar parlamentarii care au încercat modificarea Legii 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor în sensul că Parlamentul se poate pronunța asupra calificării juridice a faptei imputate sau asupra temeiniciei acesteia în cazul solicitărilor Justiției de urmărire penală sau de trimitere în judecată a unui parlamentar.
    Modificarea a fost declarata neconstituțională la sesizarea fostului președinte T.Băsescu dar au existat și judecători care au avut opinie separată (Dorneanu, Pivniceru, Lăzăroiu si Tudorel Toader) pentru care pronunțarea Parlamentului într-o speță juridică nu reprezintă încălcarea separației puterilor în Stat (!?) (sursa: aici)
    Dragă Curte Constituțională, exemplele de mai sus arată că actuala Constituție este pe alocuri depășită și crează confuzie dar și oportunități de interpretare "politică" a acesteia, oportunități pe care politicienii versați nu le ratează. Acest fapt nu ar crea probleme într-un Stat de Drept cu o Curte Constituțională gata oricând să apere Constituția, dar ce se întâmplă când însăși Curtea Constituțională interpretează "politic" prevederile constituționale ?
    Pentru că, da, Onorată Curte Constituțională, dvs. ați operat undeva pe la marginea Constituției, dacă nu chiar în afara ei, în majoritatea deciziilor luate în cursul anului curent profitând "profesional" de lipsurile acesteia.
   Concret:

I - Decizia nr.63 din 8 februarie 2017 referitoare la cererile de soluționare a conflictelor juridice de natură constituțională dintre Guvern și Parlament (formulată de CSM), respectiv dintre Guvern si Autoritatea Judecătorească (formulată de Președintele României) în legătură cu emiterea OUG13.
Motivația CSM: conflictul dintre Guvern și Parlament este generat de arogarea de către Guvern a competenței de legiferare în domeniul legii organice (contrar art.115-al.1 din Constituție), întrucât conținutul ordonanței se referă la un domeniu ce poate fi reglementat doar prin lege organică (conf.art.73-al.3h din Constituție) de către Parlament.
Concluzia CCR: decizia Guvernului de a adopta Ordonanța de urgență nr.13/2017... nu poate fi calificată ca un act de arogare a unor puteri, atribuții sau competențe care, potrivit Constituției, aparțin Parlamentului. Este evident că Guvernul exercită în acest fel o competență proprie prevăzută în mod expres de prevederile art.115 din Legea fundamentală.
    Ceea ce se omite în mod voit, dragă Curte Constituțională, este faptul că art.115-al.(1) prevede competențe limitate pentru Guvern (ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice) adică exact ce reclama CSM, de unde se vede clar că decizia CCR este una "politică" - de protejare a guvernului PSD în fața Constituției.

II - Decizia nr.68 din 27 februarie 2017 referitoare la cererea de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre Guvernul României și Ministerul Public (formulată de Președintele Senatului) în legătură cu ancheta penală a DNA asupra acțiunilor ilegale ale Guvernului în emiterea OUG13.
Motivația Preș.Senat: conflictul dintre Guvern și Ministerul Public este generat de acțiunea procurorilor de verificare a oportunității și circumstanțelor elaborării proiectului de act normativ.
Motivația DNA: nu există un conflict juridic de natură constituțională între Guvern și Ministerul Public, reprezentat de DNA, întrucât efectuarea de cercetări într-o cauză penală cu privire la posibile fapte de corupție în legătură cu adoptarea unor acte normative se realizează în baza competențelor proprii, prevăzute în mod expres de lege.

Concluzia CCR: prin verificarea circumstanțelor în care a fost adoptată OUG13/2017..., Ministerul Public... și-a arogat competența de a efectua o anchetă penală într-un domeniu care excedează cadrului legal, ce poate conduce la un blocaj instituțional din perspectiva dispozițiilor constituționale ce consacră separația și echilibrul puterilor în stat.
    Din nou, stimată Curte Constituționala, ați apelat la o manevra "politică" de deformare a realității prin care, pornind de la o ipoteză falsă (și anume, că DNA a verificat oportunitatea și circumstanțele elaborării unui act normativ), ați tras o concluzie logică ce ar fi putut fi valabilă dacă și ipoteza inițiala ar fi fost adevărată. (mai multe detalii aici)

III - Decizia nr.304 din 4 mai 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.2 din Legea nr.90/2001 privind sintagma „nu au suferit condamnări penale” (formulată de Avocatul Poporului)
Motivația Av.Poporului care, în esență, ar suna cam așa: "De ce sunt discriminați membrii Guvernului care nu pot ocupa funcții în administrativ dacă au avut condamnări penale, în timp ce Președintele țării și membrii Parlamentului sunt avantajați pentru că legea nu prevede și pentru ei ceva asemănător ?".
    Ignorând această motivație puerilă a Av.Poporului, CCR a luat o decizie logică și anume, respinge ca inadmisibilă excepția de constituționalitate ridicată de Av.Poporului.
    Ciudat însă la această decizie a CCR este faptul că, deși a respins cererea Av.Poporului, Curtea își depășește atribuțiile constituționale stabilind obligația Parlamentului și Consiliului Legislativ de a ”unifica legislația” în materie, chiar dacă în textul motivării, CCR afirmă în mod corect că nu este competentă să controleze pretinsa lipsă de coerență legislativă.(a se vedea și Opinia concurentă a judecătoarei Livia Stanciu, opinie care a dispărut de pe site-ul CCR chiar în timp ce redactam articolul, dar pe care am reușit s-o salvez înainte de dispariție).
    O altă ciudățenie a acestei decizii este opinia separată a unui grup de 3 judecători (Valer Dorneanu, Marian Enache, Simona-Maya Teodoroiu) care aproape a copiat la indigo motivația Av.Poporului: "... Prin impunerea acestei condiții legale, se produce o discriminare a dreptului cetățenilor români care doresc să acceadă la funcția de membru al Guvernului, în raport cu cei care doresc să acceadă la demnitatea de Președinte al României/ deputat/ senator". Fiecare judecător este independent și are dreptul la o opinie separată dar, dacă privim la trecutul politic al unora dintre judecători, constatăm că numai cei care au tranzitat pe la PSD au altă opinie față de majoritate. Ciudat este însă că însuși președintele CCR care semnează această decizie, semnează și opinia separată ceea ce este de domeniul absurdului să susții două opinii total opuse (NB: și această opinie a dispărut de pe site, probabil pentru că semnatarii și-au dat seama de ridicolul situației, dar acest fapt plasează CC în zona penalului pentru falsificare de documente oficiale publicate în Monitorul Oficial al României).

IV - Decizia nr.392 din 6 iunie 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.248 din CP din 1969, ale art.297 alin.(1) din CP și ale art.13.2 din Legea nr.78/2000 (formulată de Bombonica Prodan)
Motivație Bombonica P.: "...dispozițiile criticate sunt neconstituționale, întrucât legiuitorul nu a reglementat un prag valoric minim al 'folosului necuvenit', al 'pagubei patrimoniului', respectiv al 'pagubei' în cazul infracțiunii de rezultat care este abuzul în serviciu și care, astfel, să o delimiteze de celelalte forme de răspundere penală, iar în ceea ce privește dispozițiile art.248 din Codul penal din 1969, acestea sunt neconstituționale (!?) în măsura în care prin sintagma 'îndeplinește în mod defectuos' din cuprinsul acestora se înțelege 'îndeplinește prin încălcarea legii'...".
Concluzia CCR contrazice motivația autoarei sesizării întrucât deformează soluția dată de CCR prin Decizia nr.405 din 15 iunie 2016 (concret, paragraful 65 al deciziei respective): "...dispozițiile art.248 din CP din 1969 sunt constituționale în măsura în care prin sintagma 'îndeplinește în mod defectuos' din cuprinsul acestora se înțelege 'îndeplinește prin încălcarea legii'...", restul excepțiilor fiind respinse ca inadmisibile sau neîntemeiate.
    Deși decizia aceasta este aparent corectă, motivația soluției de inadmisibilitate referitoare la art.297(1) CP este ambiguă și în afara cadrului legal, Curtea depășindu-și atribuțiile constituționale și generând astfel un conflict juridic de natură constituțională între CCR și Parlament, unic în analele dreptului intern și internațional.
    Este vorba de paragraful 56 din decizia respectivă care inițial conține un adevăr izvorât din Constituție: "...Dată fiind natura omisiunii legislative relevate, Curtea Constituțională nu are competența de a complini acest viciu normativ, întrucât și-ar depăși atribuțiile legale, acționând în sfera exclusivă de competență a legiuitorului primar sau delegat...". Continuarea paragrafului este însă în totală contradicție cu cele statuate anterior, ducând atât la confuzie cât și la extinderea atribuțiilor CCR dincolo de limitele constituționale: "... Curtea subliniază că legiuitorul are obligația de a reglementa pragul valoric al pagubei și intensitatea vătămării dreptului sau interesului legitim rezultate din comiterea faptei în cuprinsul normelor penale referitoare la infracțiunea de abuz în serviciu ...". Ambiguitatea soluției din acest paragraf este evidentă și constă în aparenta respectare a Constituției de către CCR prin declinarea competenței, pe de o parte, și arogarea competenței în domeniul legislativ prin emiterea unei soluții cu putere de lege, pe de alta parte. Din această cauză, chiar judecătoarea Livia Stanciu a avut o opinie concurentă bine documentată și argumentată care, în esență, opina că "...motivarea soluției de inadmisibilitate trebuia să se limiteze strict la susținerea dispozitivului, având în vedere regimul juridic al cauzelor de inadmisibilitate, precum și specificul efectelor juridice ale deciziilor CCR...Curțile Constituționale nu fac politica legislativă, nu creează legi, ele doar asigură supremația Constituției în limitele competenței date de legiuitorul constituant...". Judecătoarea Livia Stanciu remarca și o altă ambiguitate a soluției exprimate în par.56, și anume că soluția de inadmisibilitate este în contradicție cu arogarea competenței de către CC care ar fi trebuit să fie exprimată numai în cazul unei soluții de acceptare a excepției.
    Dragă Curte Constituțională, sunt stupefiat și derutat de motivația soluției date în cazul pragului valoric care, deși nu admite solicitarea formulată de Bombonica, "admite" totuși ca legislativul să reglementeze în mod obligatoriu acest prag. Ne aflăm într-un joc de-a "alba-neagra" în care latura 'politică' a deciziilor Curții Constituționale a avut din nou de câștigat.

V - Hotărârea nr.1 din 22 iunie 2017 privind regulile de redactare a opiniei separate sau concurente.
(adoptată de plenul Curții Constituționale)

    Mai mult decât atât, această latură 'politică' a Curții și-a arătat și fața ei totalitară și, implicit, neconstituțională, în momentul în care o Hotărâre post-factum a plenului CC sub conducerea președintelui CC - prof.univ.dr.Valer Dorneanu, a statuat noi reguli de redactare a opiniilor separate sau concurente ceea ce a avut drept efect ca opinia concurentă a judecătoarei Livia Stanciu "să nu se publice în Monitorul Oficial sau pe pagina de internet a Curții și nici să nu se atașeze la dosarul cauzei".
    De ce e totalitară această Hotărâre?
    - Pentru că Președintele Curții a impus o hotărâre la data de 22.06 a.c. ale cărei prevederi nu puteau fi cunoscute și aplicate în data de 06.06 când a fost emisa Decizia nr.392, astfel încât să se justifice aplicarea sancțiunilor prevăzute în hotărârea respectivă, și acest lucru este evident abuziv.
    De ce e neconstituțională această Hotărâre?
   - Pentru că Art.15(2) din Constituție prevede că

"Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.", ceea ce nu este cazul aici;

    - Pentru că Art.145 din Constituție prevede că

"Judecătorii Curții Constituționale sunt independenți în exercitarea mandatului lor...", iar această Hotărâre îngrădește independența judecătorilor;

    - Pentru că Art.59(3) din Legea 47/1992-privind organizarea si funcționarea CC prevede că
"Judecătorul care a votat împotrivă poate formula opinie separată. Cu privire la motivarea deciziei se poate formula opinie concurentă. Opinia separată și, după caz, cea concurentă se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, împreună cu decizia", iar Hotărârea acesta nu poate modifica o Lege pentru că CC s-ar substitui legislativului.

° ° °

    Mult iubită și stimată Curte Constituțională, permiteți-mi să vă anunț cu respect că ați devenit neconstituțională prin deciziile luate în numele legiuitorului și anti-constituțională prin interpretarea 'politică' a prevederilor constituționale. Dvs. fiind ultimul decident asupra constituționalității legilor, vă înaintez următoarea sesizare:
- motivația dvs. din Decizia 304/04.05.2017 prin care, deși afirmați că nu sunteți competentă să controlați o pretinsă lipsă de coerență legislativă, stabiliți obligația pentru Parlament și Consiliul Legislativ de a unifica legislația, arogându-vă prerogativele legislativului, plus
- motivația dvs. din Decizia 392/06.06.2017 prin care, deși susțineți că nu aveți competența de a complini acest viciu normativ, subliniați în același timp că legiuitorul are obligația de a reglementa pragul valoric al pagubei și intensitatea vătămării dreptului sau interesului legitim, arogându-vă prerogativele legislativului, plus 
- Hotărârea plenului CC din data de 22.06.2017 prin care statuați la art.3 că președintele CC poate dispune ca opinia separată sau concurentă, după caz, să nu se publice în Monitorul Oficial al României, ceea ce conduce în mod obligatoriu la modificarea art.59(3) din Legea 47/1992-privind organizarea și funcționarea CC, arogându-vă prerogativele legislativului,

prin toate soluțiile și hotărârile menționate, ați generat un 'original' conflict juridic de natură constituțională între Dvs. și puterea legislativă, stabilind modificări sau completări ale legislației existente care încalcă prevederile Art.61(1) din Constituție (Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării) și echilibrul puterilor în stat, respectiv, Art.1(4) din Constituție (Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale.) și chiar dacă nu sunteți una din puterile în stat, prin asumarea prerogativelor uneia dintre puteri se perturbă echilibrul cu celelalte puteri.
    Având în vedere că acest conflict perturbă buna funcționare a Parlamentului, vă rog să soluționați cât mai urgent posibil deciziile dvs. contrare prevederilor constituționale și singura soluție în acest caz ar fi o ERATA prin care să vă asumați 'mea culpa'. O altă soluție ar fi să sugerați legiuitorului modificarea Constituției astfel încât să se alinieze la Deciziile și Hotărârile Dvs. care au generat conflictul menționat. În acest fel, nimeni și nimic nu va mai putea sta în calea Dvs. cu critici 'neîntemeiate' sau 'opinii separate'.
   Eu, ca cetățean care urmărește cu îngrijorare evoluția situației politice din România și care asistă neputincios la disoluția statului de drept în România, v-aș sugera o soluție mai onorabilă: DEMISIA în bloc a judecătorilor CC.
    Cu multă stimă și mândrie,
    Al Dvs.,
    C.Anastasiu.

#rezistăm #schimbăm #învingem